ArtCraft: Photoshop, Word și AutoCAD rescrise cu AI în trei săptămâni. Ce înseamnă pentru o firmă

La începutul anilor '80, Compaq și apoi Phoenix Technologies au rescris BIOS-ul calculatorului IBM fără să se uite la codul lui. O echipă studia ce face programul și scria o descriere; alta, care nu văzuse niciodată codul original, scria programul după descriere. Metoda s-a numit clean room și a deschis piața calculatoarelor compatibile IBM: copia era legală pentru că nu copia nimic, doar comportamentul.

Patruzeci de ani mai târziu, aceeași idee e pusă în practică de un model de limbaj. ArtCraft, un proiect al unei echipe mici, a publicat din 30 septembrie treisprezece aplicații gratuite care imită Photoshop, Premiere, Lightroom, Illustrator, Word, Excel, PowerPoint și AutoCAD, scrise în mare parte cu Claude. Am citit repository-urile, nu doar știrile despre ele. Ce e real, ce e încă alpha și ce poate face o firmă cu ele.

Ce s-a lansat, în cifre

Toate aplicațiile stau sub aceeași organizație de pe GitHub, storytold, și sunt scrise în Rust. Rulează pe macOS, Windows și Linux și în browser, prin WebAssembly. Licența e dublă, MIT sau Apache 2.0, la alegere, deci permite și uzul comercial. Cifrele de mai jos sunt luate din GitHub pe 23 octombrie 2026, dimineața:

Pentru comparație: un proiect open-source matur, folosit de milioane de oameni, ajunge la zeci de mii de stele în ani de zile. PhotoCraft a trecut de 71 de mii în trei săptămâni. Interesul e real. Stelele nu spun însă nimic despre cât de bine funcționează aplicația, iar asta e partea care contează pentru o firmă.

Cum a fost scris: AI-ul și metoda clean room

Echipa a spus presei că a folosit Claude ca să reconstruiască instrumentele Adobe, iar urmele se văd în cod. Din cele aproximativ 5.300 de commit-uri de pe ramura principală a PhotoCraft, peste 2.400 poartă mențiunea de coautor Claude, adică semnătura pe care Claude Code o adaugă implicit când scrie un commit. Restul nu sunt neapărat scrise de mână: mențiunea se poate scoate. Cifra arată doar că o parte mare din cod a trecut prin model.

Proiectul se descrie drept clean-room: implementat doar din specificații publice și din comportamentul observat al programelor, fără cod, shadere sau resurse proprietare. Pentru formatul PSD, de exemplu, README-ul spune că suportul e scris după specificația publică a Adobe și testat pe un corpus de fișiere reale, cu rezultate pe care le dă chiar proiectul: la resalvare, randarea se păstrează la 307 din 309 fișiere de test, iar 116 din 116 straturi vectoriale arată pixel cu pixel ca în Photoshop.

Cât e de gata: ce spune chiar proiectul

Cea mai cinstită sursă despre stadiul ArtCraft e README-ul lui. PhotoCraft are eticheta „early alpha” și spune explicit că nu e încă un înlocuitor pentru munca profesională de zi cu zi în Photoshop, deși o mare parte din funcții există într-o formă sau alta. Un test publicat de Creative Bloq pe 13 octombrie a ajuns la aceeași concluzie: aplicațiile nu sunt încă gata să înlocuiască Photoshop și Premiere.

Mai e un semnal, mai puțin vizibil. PhotoCraft avea pe 23 octombrie 2.743 de issue-uri și pull request-uri deschise, iar în toată organizația s-au deschis 1.286 de issue-uri într-o singură zi, pe 22 octombrie. O parte sunt cereri de funcții, o parte erori, iar câteva sute sunt rezultatele unor audituri de securitate. Am scris despre ele separat, în articolul despre vulnerabilitățile și copiile false ArtCraft.

E legal?

Întrebarea are două părți. Pentru cine folosește aplicațiile, licența MIT sau Apache 2.0 permite uzul gratuit, inclusiv în firmă. Pentru proiect, întrebarea e dacă metoda respectă drepturile Adobe, Microsoft sau Autodesk. În Uniunea Europeană, directiva privind programele de calculator protejează codul, nu ideile și principiile din spatele lui, și permite celui care are dreptul să folosească un program să-i studieze funcționarea. Copierea codului, a interfeței ca operă grafică sau a mărcilor e altă discuție.

Proiectul afirmă că nu conține cod sau resurse proprietare și precizează în README că numele produselor sunt mărci ale companiilor respective. Până la data articolului nu am găsit nicio reacție publică a Adobe și nicio acțiune în instanță. Nu e o analiză juridică: dacă vreți să construiți un flux de lucru pe aceste aplicații, merită o discuție cu un avocat specializat în proprietate intelectuală.

Ce înseamnă pentru o firmă din România

Tentația e evidentă: o licență Creative Cloud pentru toate aplicațiile costă câteva sute de euro pe an, pe om, iar Microsoft 365 și AutoCAD se adună peste. Recomandarea noastră, la stadiul de azi:

Pentru un freelancer care editează ocazional poze sau un PDF, PhotoCraft sau PdfCraft pot fi deja utile, cu grijă la fișierele importante. Pentru o agenție sau un birou de proiectare care trăiește din aceste formate, ArtCraft e de urmărit, nu de adoptat.

Lecția mai mare: scrisul codului s-a ieftinit, verificarea nu

Comentariile despre ArtCraft au alunecat repede spre „sfârșitul software-ului” și „SaaSpocalypse”. Nu există nicio cifră care să arate că Adobe pierde abonați din cauza ArtCraft. Ce arată proiectul e mai precis: o echipă mică a scris în trei săptămâni prima versiune a treisprezece programe complexe. Costul de a le face stabile, sigure, compatibile și întreținute în timp nu a scăzut în același ritm.

Vedem asta și în lucrul nostru. La NeuroAI scriem cod cu Claude în fiecare zi, iar partea care durează nu mai e scrisul, ci verificarea: teste, revizii de securitate, cazuri-limită, documentare. Un proiect cu mii de commit-uri pe lună are nevoie de un proces de securitate pe măsură, iar exact acolo a apărut prima criză a ArtCraft. Pentru firme, întrebarea utilă nu e „poate AI-ul să-mi rescrie software-ul?”, ci „cine verifică ce a scris?”.

Ce urmărim în lunile următoare

• prima versiune care iese din alpha, cu o listă clară de funcții stabile;
• un audit de securitate independent, făcut privat, cu rezultatele publicate după reparare;
• o reacție a Adobe, Microsoft sau Autodesk, juridică sau comercială;
• compatibilitatea reală cu fișierele complexe ale agențiilor și birourilor de proiectare;
• cine plătește întreținerea: un proiect cu această viteză are nevoie de oameni care triază, verifică și răspund.