AI Act de la 2 august 2026: ce se aplică de azi, ce s-a amânat și ce are de făcut firma ta

În februarie 1906, un scriitor de 27 de ani publica un roman despre muncitorii din abatoarele din Chicago. Upton Sinclair voia să scrie despre condițiile de muncă; publicul a citit însă altceva — capitolele despre ce ajungea efectiv în conservele de carne. Scandalul a fost suficient de mare încât, pe 30 iunie 1906, Congresul american a votat Pure Food and Drug Act, prima lege federală modernă a etichetării. Legea nu a interzis conservele. A interzis minciuna despre ce conțin — «misbranding», în limbajul epocii — și a pus bazele aparatului care avea să devină FDA.

“Am țintit inima publicului și, din greșeală, l-am lovit în stomac.”

Lecția acelui moment a rămas cel mai durabil instrument de reglementare inventat vreodată: eticheta. Nu interzici produsul — obligi producătorul să spună ce e în el, și lași piața să decidă. La 120 de ani distanță, Uniunea Europeană aplică exact același instrument conținutului generat de inteligența artificială. De azi, eticheta devine lege.

De la 2 august 2026 se aplică articolul 50 din EU AI Act (Regulamentul UE 2024/1689): oamenii trebuie informați când vorbesc cu un sistem AI, conținutul sintetic (imagini, audio, video, text) trebuie marcat în format detectabil automat, deepfake-urile trebuie etichetate vizibil, iar expunerea la sisteme de recunoaștere a emoțiilor trebuie declarată. În paralel, pachetul Digital Omnibus — devenit Regulamentul (UE) 2026/1744, în vigoare din 27 iulie 2026 — a amânat obligațiile pentru sistemele high-risk la 2 decembrie 2027, respectiv 2 august 2028. Articolul de față separă cele două: ce se aplică de azi și ce s-a amânat.

Ce se aplică de la 2 august 2026 — articolul 50, pe înțelesul firmelor

Articolul 50 acoperă patru situații. Spre deosebire de obligațiile high-risk, ele nu depind de clasificarea sistemului — se aplică oricărei firme care se află într-una din situațiile de mai jos, indiferent de mărime.

1. Interacțiunea directă cu un sistem AI. Dacă un client vorbește cu un chatbot, un voicebot sau un agent AI al firmei tale, trebuie informat că interacționează cu un sistem AI — exceptând cazurile în care e evident din context. Formula practică: o mențiune vizibilă la începutul conversației, nu un rând ascuns în termeni și condiții.
2. Marcarea tehnică a conținutului sintetic. Furnizorii de sisteme care generează imagini, audio, video sau text trebuie să includă marcaje detectabile automat (machine-readable) în output. Asta e obligația furnizorului de sistem — OpenAI, Google, Anthropic, Adobe și restul — nu a firmei care folosește instrumentul. Ce te privește pe tine: să verifici că instrumentele din fluxul tău de producție marchează conform (vezi checklist-ul de mai jos).
3. Etichetarea deepfake-urilor. Cine publică conținut audio-vizual generat sau manipulat AI care înfățișează persoane, locuri sau evenimente reale părând autentice trebuie să declare vizibil că materialul e generat sau modificat artificial. Obligația e a celui care publică (deployer), nu doar a furnizorului de instrument.
4. Recunoașterea emoțiilor și clasificarea biometrică. Persoanele expuse unor astfel de sisteme trebuie informate. Pentru majoritatea IMM-urilor e situația cea mai rară — devine relevantă la instrumente de analiză video în retail, call-center analytics cu detecție emoțională sau instrumente HR cu analiză comportamentală.

Textul are și excepții calibrate pragmatic. Pentru text generat AI publicat cu scop de informare a publicului, marcarea nu e obligatorie dacă materialul a trecut printr-un control editorial uman și o persoană sau entitate își asumă răspunderea editorială — exact excepția care acoperă fluxurile normale de marketing și presă în care AI-ul e unealtă de draft, nu autor final nesupravegheat. Pentru operele artistice, informarea poate fi făcută discret, fără să strice experiența operei. Editările minore standard (crop, corecție de culoare, retuș care nu schimbă sensul) nu declanșează obligația.

Pentru partea tehnică a marcării există deja un instrument de conformare colectivă: Codul de bune practici pentru transparența conținutului generat AI, finalizat de Comisia Europeană pe 10 iunie 2026, cu aproximativ 190 de companii și organizații semnatare până la finalul lui iulie. Codul e voluntar, dar semnatarii pot demonstra conformitatea cu articolul 50 prin măsurile lui, fără evaluare individuală de la zero. Consecința practică pentru o firmă obișnuită: dacă furnizorii tăi de instrumente AI sunt semnatari, componenta de marcare tehnică vine în mare parte «din fabrică».

Ce s-a amânat — Digital Omnibus, acum Regulamentul (UE) 2026/1744

Acordul politic din 7 mai 2026, despre care am scris în articolul despre auditul digital, a parcurs între timp toată procedura formală: votat de Parlamentul European pe 16 iunie, aprobat de Consiliu pe 29 iunie, semnat pe 8 iulie, publicat în Jurnalul Oficial pe 24 iulie și intrat în vigoare pe 27 iulie 2026. Un detaliu care contează: propunerea inițială a Comisiei lega amânarea high-risk de disponibilitatea standardelor tehnice armonizate — un mecanism condiționat, greu de planificat. Textul final a înlocuit condiția cu date fixe.

Dincolo de calendar, Omnibus-ul a adus și o înăsprire: o interdicție nouă în articolul 5 pentru sistemele AI capabile, în mod previzibil și reproductibil, să genereze imagini intime fără consimțământ (aplicațiile «nudifier») și material de abuz asupra copiilor — cu perioadă de tranziție până la 2 decembrie 2026. Iar la nivel instituțional, AI Office-ul european a primit puteri de investigație, inspecție și amendare directă.

România: obligațiile se aplică, sancțiunile așteaptă legea națională

Regulamentul european se aplică direct în toate statele membre — nu are nevoie de transpunere. Ce rămâne în sarcina fiecărui stat e arhitectura de aplicare: cine supraveghează piața, cine primește sesizări, cine dă amenzi și după ce procedură. Aici România e în urmă. Guvernul a adoptat abia pe 12 martie 2026 memorandumul de desemnare a autorităților competente: ANCOM ca autoritate de supraveghere a pieței și punct unic de contact, ADR ca autoritate de notificare pentru organismele de evaluare a conformității, ANSPDCP pentru domeniile sensibile (biometrie, frontiere, procese democratice), ASF și BNR pentru serviciile financiare.

Memorandumul nu e însă lege. Actul normativ care stabilește atribuțiile fiecărei instituții, mecanismele de cooperare și procedurile de sancționare e încă în lucru, iar ANCOM a precizat public că instituțiile vor putea verifica și sancționa încălcări ale AI Act abia după intrarea lui în vigoare. Cu alte cuvinte: de azi ai obligații europene direct aplicabile, dar deocamdată fără un polițist român care să dea amenzi pentru ele.

Pentru context: la fiecare categorie se aplică suma mai mare dintre plafonul fix și procent — cu o excepție relevantă pentru piața românească. În cazul IMM-urilor și al start-up-urilor, regulamentul prevede explicit că se aplică valoarea mai mică dintre cele două. Un IMM românesc nu riscă, deci, 15 milioane EUR pentru un chatbot nedeclarat; riscă un procent din propria cifră de afaceri — suficient cât să doară, nu cât să pară abstract.

Ce ai de făcut concret dacă firma ta folosește AI fără să construiască AI

Pentru marea majoritate a firmelor românești — cele care folosesc ChatGPT, Claude, Copilot, instrumente de marketing cu AI sau chatbot-uri de la terți, fără să dezvolte sisteme proprii — conformarea cu ce intră azi în aplicare se reduce la șase pași verificabili:

1. Inventariază instrumentele AI folosite efectiv în firmă. Inclusiv cele adoptate tacit de echipe, fără aprobare centralizată («Shadow IT»): cine ce folosește, pe ce date, cu ce abonament. Fără inventar, restul pașilor n-au pe ce se aplica.
2. Verifică fiecare punct în care un client vorbește cu un AI. Chatbot pe site, voicebot la telefon, agent de răspuns pe WhatsApp sau e-mail automat: fiecare trebuie să se declare ca sistem AI la începutul interacțiunii, în limbaj simplu. Dacă folosești o platformă terță, verifică setarea — la multe există, dar e oprită implicit.
3. Stabilește regula internă pentru conținutul generat AI pe care îl publici. Deepfake-urile (persoane sau evenimente reale care par autentice) se etichetează vizibil, fără excepții. Pentru text: publicarea cu control editorial uman și răspundere asumată acoperă excepția din regulament — formalizeaz-o printr-un pas de review obligatoriu înainte de publicare, cu un responsabil numit.
4. Documentează instruirea echipei. Obligația de AI literacy (art. 4) e aplicabilă încă din februarie 2025 și cere un nivel adecvat de competență pentru oamenii care operează AI în numele firmei. Cuvântul-cheie e «documentat»: o sesiune de training fără listă de prezență și fără materiale arhivate nu poate fi dovedită la un control sau la un due diligence.
5. Verifică-ți furnizorii. Instrumentele generative din fluxul tău marchează conținutul machine-readable? Furnizorul e semnatar al Codului de bune practici pentru transparență? Un e-mail de confirmare de la fiecare vendor cheie, arhivat, valorează mai mult decât pare — mută răspunderea tehnică acolo unde îi e locul.
6. Dacă ai planuri de AI în zone high-risk — screening de CV-uri, evaluarea angajaților, scoring — folosește fereastra până la 2 decembrie 2027 ca perioadă de selecție și documentare riguroasă, nu ca motiv de amânare totală. Transparența, supravegherea umană și GDPR se aplică acestor sisteme deja.

Întrebări frecvente

Concluzie

Pure Food and Drug Act nu a omorât industria conservelor. A omorât producătorii care mințeau despre ce pun în ele — și a consolidat piața pentru cei care n-aveau nimic de ascuns. Eticheta s-a dovedit, timp de un secol, un filtru de încredere, nu o frână de inovație. Articolul 50 din AI Act e construit pe aceeași logică: nu penalizează folosirea AI, penalizează nedeclararea ei.

Pentru firmele românești, momentul are o geometrie rară: obligațiile există de azi, sancțiunile naționale încă nu, iar componenta cea mai costisitoare a regulamentului s-a mutat în decembrie 2027. E exact configurația în care conformarea e cea mai ieftină — câteva zile de inventar, setări și documente, fără presiune de termen și fără amenzi pe masă. Configurația asta nu durează: legea românească de sancționare e în lucru, iar clienții corporate n-o așteaptă ca să ceară conformitate în contracte.